141	Tân[r sunt eu \i socotit de nimic,
	dar îndrept[rile Tale nu le-am uitat.
142	Dreptatea Ta este dreptate în veac
	\i adev[r e legea Ta.
143	Necazuri \i nevoi au dat peste mine;
	poruncile Tale sunt cugetarea mea.
144	Drepte sunt în veci m[rturiile Tale;
	d[-mi Tu pricepere, \i eu voi fi viu.

145	Strigat-am din toat[ inima mea: „Auzi-m[, Doamne!;
	îndrept[rile Tale voi c[uta s[ le aflu”.
146	Strigat-am c[tre Tine: „Mântuie\te-m[
	\i voi p[zi m[rturiile Tale!”
147	În puterea nop@iia m’am sculat \i am strigat,
	în cuvintele Tale am n[d[jduit.
148	Ochii mi s’au trezit înaintea zorilor
	ca s[ cuget la cuvintele Tale.
149	Glasul meu auzi-l, Doamne, dup[ mila Ta;
	dup[ judecata Ta viaz[-m[.
150	Cei ce întru f[r[delege m[ prigonesc s’au apropiat,
	dar de legea Ta s’au îndep[rtat.
151	Aproape e\ti Tu, Doamneb,
	\i toate poruncile Tale sunt adev[r.
152	Dintru’nceput am cunoscut din m[rturiile Tale
	c[ pentru veci le-ai întemeiat.
	
153	Vezi-mi smerenia \i scap[-m[,
	c[ legea Ta n’am uitat-o.
154	Judec[-mi pricina \i m[ izb[ve\te;